Patrimoniul istoric şi etnografic – parte a dezvoltării
durabile a turismului în Bucovina
HERITAGE
MIS-ETC Code: 829

Biserica „Sfântul Onufrie”

Imagini

Biserica „Sfântul Onufrie”

Coordonate GPS ( 47. 56366; 26. 01579)
Regiunea (judeţul) Suceava
Raionul Siret
Localitatea Siret
Adresa sat. Mănăstioara
Categoria Obiective religioase
Anul înfiinţării/prima atestare 1673
Grupul etnic Rom

Descrierea obiectivului

Biserica se află la o distanţă de 3,5 km de centrul oraşului Siret, făcând parte din satul Mănăstioara, astăzi cartier al oraşului. Ctitorie a domnitorului Ştefan Petriceicu, în anul 1673, biserica are hramul „Sfântul Onufrie”, fiind inclusă din anul 2004 pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava. Principalele obiective care pot fi vizitate sunt: biserica construită în anul 1673 şi fântâna bisericii care se pare că a fost realizată în anul 1765. Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret a fost declarată monument istoric în anul 1919. Arhitectura bisericii Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret este construită din piatră, are plan treflat şi ziduri groase (1,40-2 m), sprijinite în exterior de 7 contraforturi cu înălţimea de 5 m. Conform istoricului de artă Vasile Drăguţ, biserica este "o replică a Putnei, la proporţii mai mici, dar de o notabilă frumuseţe".. Interiorul frumos boltit al bisericii este format din 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos şi altar. Intrarea în pridvor se face prin două uşi de aceleaşi dimensiuni (una pe latura de sud şi alte pe latura de nord, actualmente nefolosită). Pridvorul este luminat prin două ferestre mari pe latura de vest. Pridvorul este despărţit de pronaos printr-un perete masiv de piatră, străpuns de uşă de stejar care datează de la zidire. Pronaosul are în părţile laterale două nişe semicirculare, boltite, fiind împodobite cu arcuri paralele sculptate în piatră. Pronaosul este separat de naos nu printr-un perete, ci prin două coloane masive de piatră ce formează trei arce boltite. Naosul se află cu o treaptă mai jos decât pronaosul şi este lărgit cu două abside laterale străpunse de câte trei ferestre lărgite în interior şi îngustate pe exterior. Deasupra naosului se află o turlă octogonală sprijinită pe o bază stelată. Altarul are formă semicirculară, cu trei ferestre sub care sunt trei nişe, cea din mijloc fiind mai mare. Catapeteasma este din lemn din tei, frumos sculptată şi pictată în tempera şi în foiţă de aur de un călugăr de la Putna. Pilaştrii şi capitelurile turlei, cât şi chenarele ferestrelor, sunt printre ultimele elemente de decoraţie gotică din Moldova. Biserica era iniţial acoperită cu şindrilă, dar în a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a pus învelitoare de tablă. Biserica nu este pictată în interior. În partea de răsărit a bisericii se află o fântână cu rezervorul de colectare din piatră, ctitorită de episcopul Ioanichie al Romanului în 1765, iar în partea de vest se află o Sf. Cruce frumos ornamentată din 1866.